Cuțitul țărănesc de luptă in Jud. Bistrița-Năsăud

„O piesă devenită destul de curentă, dar puțin cunoscută și de către arheologi: cuțitul țărănesc de luptă. Specifică este anexa mică care face oficiul de gardă și opritoare la teacă. Mai ales în sec. XVI (există și reprezentări germane gravate). Piesele au fost descoperite prin detecție în zona Mediașului și fac deja parte din inventarul muzeului local”, ne dezvăluie pe canalul facebook DetectieMetal.com, domnul arheolog și istoric medievist Adrian Andrei Rusu, specialist în cercetarea monumentelor istorice medievale și premoderne, al culturii materiale, istoric al Evului Mediu clasic și tîrziu, al Transilvaniei.

CLAUDIU PURDEA:

„…In bibliografia de specialitate, cuțitele de luptă au primit denumiri diverse,
pornind de la rol, dimensiuni, posesori26 sau evenimente în care au fost folosite.
Astfel, istoriografia maghiară vorbește de cuțite husite, care au caracteristici
tipologice similare cu cele pe care le-am analizat. Cehii și slovacii le
individualizează cu termenul tesák, tradus prin Jagdschwert (spadă de
vânătoare) sau Bauernwehr
– după ce au ajuns în folosința pauperilor –, dar au
și o denumire generică: langes Messer (cuțit lung). Pe de altă parte, unii
cercetători polonezi folosesc termenii tasak sau kord, tradus prin englezescul
falchion, atunci când se referă la un exemplar cu o lungime totală de 79 cm, din
care 64 cm ar fi lama și 15 cm mânerul31, dar și pentru piese mai scurte de 50
cm
.
În iconografie, cuțitele de luptă33 (Kriegsmesser) și/sau apărare (Hauswehr,
Hiebmesser) și-au făcut apariția mai întâi în asociere cu mediul aulic și cu cel
militar fiind purtate de soldați, dar ulterior, în ultimii ani ai secolului al XV-lea –
jumătatea celui următor, au început să fie relaționate și cu mediul țărănesc, de
unde și denumirea de cuțite țărănești frecventă în mediul german și germanofon:
Bauernwehr. De asemenea, acestea apar și la sfârșitul secolului al XV-lea și
începutul celui următor în scene de vânătoare, însă cu diferențe notabile între
mediul elitar și cel pauper, începând de la dimensiunile pieselor până la detaliile
privind mânerele și tecile în care erau purtate, mult mai atent lucrate în cazul
celor cu dare de mână.
Analiza iconografiei ne arată că aceste cuțite, fie că se aflau în posesia
unui nobil, soldat sau țăran, erau purtate obligatoriu în teacă, uneori la set cu alte
piese38 (Pl. IX/b-d). Cum din imagini nu ne putem da seama dacă erau tot cuțite
(de alte dimensiuni sau alt fel de obiecte), trebuie să apelăm din nou la
comparații, dar în sens invers, cu obiectele reale. La cele deținute de colecțiile
muzeale, s-a putut observa că seturile erau compuse de obicei din trei până la
cinci piese și anume, fie din două cuțite de dimensiuni diferite și o sulă, fie dintrun singur cuțit, o furculiță și o țepușă și/sau un stilet…”
CLAUDIU PURDEA -” ARME SAU UNELTE? ANALIZA UNOR ARTEFACTE
DIN COLECȚIA MUZEULUI MUNICIPAL MEDIAȘ”

Click aici pentru articolul complet

Foto: Muzeul Municipal – Muzeul de Istorie Mediaș

Piesă din cetatea Râșnovului

Astfel de obiecte au fost găsite și în județul nostru. Vă prezentăm pe cele de care le știm deja. Rog colegii din județ care doresc să adauge fotografii cu obiecte asemănătoare, să ne contacteze.

Descoperire cuțit țărănesc – Mirel Timaru 2021