Avionul de pasageri prabusit pe dealurile Bistritei langa Herina DC-2 URSSS-M25

În miezul zilei de  6 august 1937, două bubuituri deasupra localității Herina și Galații Bistriței , vor curma șase vieți , pasageri și echipaj al avionului Douglas DC-2-152 operat de compania Aeroflot, inmatriculat URSSS-M25. Avionul de pasageri a decolat de la Moscova cu escală la Kiev , de unde a preluat doi pasageri, coletele de poștă și alimente. Unul din pasageri era Massimo Vicich, atașat comercial pe lângă ambasada italiană de la Moscova, al doilea pasager era un demnitar rus, (numele lui nu a fost dat niciodată publicității). Avionul mai trebuia să facă o escală la Cluj ( Cluj-Napoca) și apoi să ajungă la destinația finală, Praga.  Echipajul avionului era format din  Ivan (V.) Gurevici pilot experimentat ce a făcut parte din echipajul celebrului explorator polar Sigizmund Aleksandrovich Levanevsky (ca o ironie a sorții, Levanevsky este dat dispărut deasupra Polului Nord la 7 zile diferență, în 13 august).

Copilotul Dimitrii Karmanoski, telegrafistul Kotov Alexei și însoțitorul de bord Vladimir Kandrovici completau echipajul Aeroflot.

Avionul de fabricație americană Douglas DC-2-152 , cu  seria de fabrică 1413, a fost achiziționat în 1935 prin Amtorg Trading Corporation, reprezentanța. comercială a Uniunii Sovietice în Statele Unite, ajunge la Moscova la finele anului și intră în exploatarea Institutului Central Aerohidrodinamic (TsAGI).

Avionul a fost testat cu rezultate excelente, urmând că în 6 mai 1936, pilotat de Gurevici, să fie folosit pe ruta  Moscova – Tbilisi. Va fi înmatriculat cu indicativul M25, unde, litera „M” indică trecerea de la zboruri locale, pe cele internaționale. Serviciul internațional a debutat la compania sovieto-germană „Deruluft”, care a închiriat aeronava pe ruta Moscova-Berlin. Câteva luni mai târziu trece în patrimoniul Aeroflot, reușit să efectueze 54 de zboruri pe ruta Moscova – Praga până în momentul catastrofei.

Avionul URSSS-M25  iese din plafonul de nori la ora 12:22 la 1800 m, se aude o bubuitură urmată după  2 minute de o altă bubuitură, cade o persoană  iar avionul este cuprins de flăcări și intră în vrie și se prăbușește la marginea pădurii Fundoaia  la 2 km de Herina. Resturile avionului au fost carbonizate rămânând intacte doar motoarele și coada avionului. Corpul pilotului Gurevici a fost găsit sub botul avionului. Corpurile celor 4 persoane  (demnitarul rus, telegrafistul și copilotul) au fost găsite carbonizate și împrăștiate la 20 metri în jurul avionului. Corpul pasagerului Massimo este găsit la hotarul localității Galatii Bistriței, cu mici arsuril la mâna și față. Detaliile macabre și oribile din raportul accidentului nu pot fi redate în acest articol.

La locul accidentului a sosit o  prima comisie  de la Bistrița compusă din:  Florin Margherescu, șeful stațiunii meteorologice din Bistrița, maior Trian Cosma, comandantul legiunii de jandarmi,  prim procuror dr. Ionel Moldovan, judecător de instrucție Sabie,  comisarul de poliție Dumitrescu, medicul orașului și o echipa de pompieri militari.

Corpurile celor decedați au fost transportate în localitatea Sarațel, apoi  au fost trimise către Cluj.

O comisie din URSS  sosește la locul accidentului, condusă de către Ivan Fedorovich Petrov, pilot de testare al Institutului de Cercetare al Forțelor Aeriene al Armatei Roșii și președintele Comisiilor Guvernamentale de Urgență pentru Investigarea Accidentelor de zbor.

Rapoartele celor două comisii legat de cauzele accidentului diferă:

Comisia română susține cauza accidentului un defect la un motor,  “foc la bord” în urmă unui scurt circuit s-a aprins rezervorul de combustibil.

Comisia condusă de către Ivan Fedorovich Petrov, susține că explozia avionului, este o țigara aprinsă în toaletă avionului unde s-au acumulat vapori de combustibil.

Singură constatare de comun acord a fost ora prăbușirii: 12:25 după ce au fost găsite două ceasuri distruse, unu indică ora Moscovei iar celălat al României.

S-a luat în considerare și posibilitatea unei țigari fumate în toaletă avionului, să aprindă vaporii de la un recipient care conținea eter insuficient de etans, depozitat în toaletă avionului, folosit pentru pornirea motoarelor.

Resturile avionului au fost cumpărate de la Aeroflot, de către bistriteanul Fritsch Victor. Toate resturile avionului, cât și motoarele, au fost depozitate în Bistrița pe stradă I.C. Brătianu numărul 13 (acum Lupeni), la atelierul pe care îl deținea. Povestea locală spune că, la recuperarea resturilor ar fi participat peste 2000 de persoane.

22 iulie 1937. Sursa – CNSAS

S-au recuperat urmatoarele ramasite de avion:

464,5 kg tablă de aluminiu prerforata prin nituire,3 tuburi din aluminiu, lucrări de aluminiu 167, două motoare cu aprindere prin explozie 800 kg, părți din mașini de oțel strungite combinate cu nituri comune cântărind pe bucată sun 50 kg. “ Dagouri” din aluminiu 1309 kg . În total 3,245 Kg de resturi.

În cercetările de teren realizate cu detectorul de metale, nu s-au găsit resturi mai mari de 10 cm. Resturile foarte mici, din vârful dealului până la locul prăbușirii, pe o lungime totală de 440 metri, indică o explozie puternică dar și traiectoria urmată de avion în ultima vrie. Pe drumul folosit pentru evacuarea returilor de avion la 530 metri de zona de impact și localitatea Herina , s-a descoperit  un frumos tezaur monetar de către colegul Abrudan Dan dar și resturi de avion ce indică traseul  folosit de către recuperatorii de epavei. 

Povestea a fost posibila colaborării excelente cu doamna Daniela Elorina Fritsch și domnii Horia Stoica, Denes Bernad , Ruslan Khisamov, Sergey A. Sergryev, Grec Laurențiu, Asociatia Prospectorii Istoriei.